omul din cerc

(TMF, Sala studio, Braila, 2008)

        "Daca vreau sa fiu singura, ma opresc, scot creta neagra din buzunar si trasez un cerc in jurul meu. In interiorul cercului ma simt la adapost..."  

 Cu aceasta replica incepe monologul  “Omul din cerc”, de Matei Visniec..asemanator debuteaza si adevarata izolare. Negasind pe nimeni si nimic care sa vibreze in ritmul si directia ta, incepi sa te inchizi in cercul tau. In interiorul cercului iti construiesti universul in care tu te simti acceptat, prea acceptat, incat, nu mai crezi ca te poti dezvolta in asa-zisa realitate, care-ti devine din ce in ce mai straina. Insa uiti ca intreaga munca de crestere se desavarseste prizand realitatea. Si asa incepi sa-ti cladesti un loc doar pentru tine..un spatiu in care ceilalti nu au acces; esti doar tu…tu cu tine insuti..nevoia de protectie invingand intr-un final acea necesitate de afiliere pe care noi toti, ca oameni sociali, o avem. Devii dependent de cercul tau si in afara lui esti mult prea vulnerabil ca sa crezi ca mai poti face fata si preferi sa-ti mai fabrici o iluzie. Cercul prinde acum conturul unui templu in care te refugiezi ori de cate ori ai nevoie; un templu in care poti medita, fara sa fii constrans de timp, de norme..in care poti fii cine vrei tu..axis mundis…incepi sa prinzi gust de eternitate.

“Izolarea exista doar in izolare. O data ce este impartasita ea se evapora.”.. TIC-TAC…TIC-……..si fugi iar in cercul care te prinde in capcana lui si te izoleaza perfect de absolut tot- de durere, de nedreptate, de zambetul oamenilor, de adierea vantului, de ciripitul pasarilor…

 Cercul reprezinta optiunea de a fi solitar. La inceput iti face placere, te simti confortabil, insa mai apoi singuratatea incepe sa te apese, sa te sufoce. E acea “solitudine” care-ti devine familiara pana la greata si realizezi ca cercul tau e prea mic ca sa mai incapa langa tine si altcineva.

     Acum nimeni nu te mai poate atinge…

Drogurile-transcendere sau sinucidere?

   Debutul acestui blog este bazat pe un comentariu pe care l-am scris de curand pe un alt blog ( http://andreistory.wordpress.com/ ), ca un replay la un post care prezinta povestea unui om, dependent de heroina si mai nou de acele “plante” de la “magazinele de vise”…o poveste de viata individuala, care insa   poate fi usor generalizata in zilele noastre.

   Subiectul  “oameni-droguri” este foarte complex si exista foarte multe cauze pentru care individul opteaza pentru consumul de droguri...Societatea asa-zis “moderna” , in care ne formam noi, tinerii secolului XXI, prea se grabeste…unde?nu stiu..in trecut oamenii aveau timp..sa traiasca,sa munceasca, sa faca dragoste, sa priveasca inspre sufletul lor..astazi, apararea impotriva timpului o regasim camuflata in distractiile numeroase ale societatii moderne,  in placerile si viciile sale. Caile de evaziune ale omului azi sunt poate lectura, poate teatru si cinematografia, sau, de ce nu, drogurile. Omul, nemaifacand fata presiunilor, dificultatilor si timpului care se misca intr-un ritm ametitor, apeleaza la aceste iluzii, care il scot din realitatea pe care nu mai vrea s-o inghita, si il transpun intr-un alt taram, eliberat de bariera timpului si de norme..starea de “alterare” a realitatii indusa de o anumita substanta poate fi asemanata unui vis, care se manifesta ca o supapa de siguranta a setei inconstiente de transcendere a omului (…bineinteles ca la scurt timp pierzi controlul si te afunzi din ce in ce mai tare in prapastie).

Iluzia apare ca o manta fara de care sufletul ajunge in contact cu luciditatea si se destrama. Orice iluzie isi are originea si justificarea intr-un adevar rau inteles. Nevoia omului de a evada din realitate,  poate fi satisfacuta prin tendinta acestuia spre fantezie-“cea mai onorabila facultate a omului”. Drogurile faciliteaza drumul spre fantezie; induc paradoxala rupere de cotidian si trairea intr-o alta dimensiune, una metafizica, feerica (aparent); acea lume care satisface propriile nevoi ale individului, care umple goluri si cicatrizeaza rani..Iesirea din spatiu si timp; simturile devin difuze; perceptia asupra sinelui se modifica; lupta intre “a detine controlul” sau “a te lasa purtat de val”…

Viciul reprezinta un exces, o inapoiere sau poate o depasire. Dependenta e deprimanta, patogena, induce o stare profunda de angoasa si niciodata nu duce la savarsirea satisfactiei.

Nu-mi pot imagina cum se poate controla acest fenomen al adictiei, consider doar ca fiecare ar trebui sa gaseasca alternative pentru a-si satisface nevoile, pentru a-si rezolva problemele..cred ca e dificil sa traiesti in societatea de azi, o iei razna si sincer pot sa inteleg asta, insa, ar fi bine pentru noi sa fim mai responsabili, mai informati, mai constienti, sa ne acceptam asa cum suntem, in contextul in care suntem, incercand sa ne utilizam numeroasele resurse interioare de care dispunem fiecare. Cei care se apuca de consumul acestor substante isi vand sufletul diavolului, pentru ca nu primesc in schimb decat niste iluzii, amagiri, riscand violentarea organismului si a psihicului..astfel devenim proprii nostrii dusmani…

Motivele care duc la consumul unor astfel de substante sunt numeroase, insa rezultatul e acelasi- acea moarte lenta, in care vezi cum te depersonalizezi, si-ti traiesti sfarsitul “picatura cu picatura”, fara sa crezi ca poti sa mai faci ceva. Intotdeauna mai exista o sansa sa te salvezi. Priveste bine in interiorul tau si vezi cine esti cu adevarat si care e rostul tau aici.